In ceea ce urmeaza voi prezenta un portret al subculturii black metal din punct de vedere muzical dar si social deoarece aceasta subcultura a creat multe divergente si convergente in ceea ce priveste discrepanta dintre fanii acestui gen si restul oamenilor de rand.
Aceasta subcultura reprezentata prin muzica, dar, si mascarada sociala nu isi are inceputurile din culturi nedefinite sau obscure, ea se ancoreaza puternic si adanc in culturile mult mai puternic evidentiate si conturate in trecut, dar si in prezent. Dupa cum si numele spune, acest gen muzical este caracterizat in mare parte printr-un cuvant: "opozitie" tot ceea ce acest gen muzical si cultural exprima este in opozitie cu restul culturilor deja existente, iar aceasta opozitie este una extrema. Chiar daca au existat culturi care au incercat sa socheze printr-un fel sau altul, black metalul a ajuns sa fie punctul cel mai inalt prin naturaletea abstracta si obscura de care a dat dovada imediat dupa nastere, iesind usor in evidenta cand este vorba de a transmite un mesaj celui ce il receptioneaza. La nivel macro putem sa spunem simplu "este muzica diavolului, muzica ce raspandeste raul in sufletul omului". Totusi, "raul" este de mult una din temele consumate de catre artisti, el gasindu-se in temele muzicale cu mult timp inainte de a exista termenul de "rock" sau "metal" dar altminteri termenul de "black metal".
In termeni spirituali muzica este o operatie magica, un mod de a comunica cu zeitatile. Depinzand de ce parte esti plasat si cui esti inchinat, acest lucru poate insemna inaltarea la cer printre vocile ingerilor sau trezirea bestiilor din adancurile iadului.
Cum spuneam mai sus, "raul" se afla in muzica de mult timp, multi se asteptau probabil sa imbatraneasca, dar nu a fost asa, un nou curent muzical va lua nastere odata cu formatia Venom (1979-1980), Mercyful Fate (1980) si Bathory (1983) adaugand si ei material la constructia unei noi subculturi a genului "metal".
"This kind of music always fractures, but the most important thing is that it always has a lot of passion in it, from the fans which keeps it together. It's the power of a fan base that will always keep in there". Abaddon from Venom
Tunetul Black Metal rasuna pana in Norvegia unde, Mayhem (1984) isi cladeste o pozitie similara celor de la Venom. Imaginea lor murdara s-a raspandit catre un rang cult international. Mayhem vor ramane mereu asociati cu membrul fondator Øystein Aarseth (aka Euronymous), care a murit injunghiat in 1993.
La inaltarea black metalului norvegian a contribuit si revista Slayer publicata de Jon Kristiansen care promova scena underground a metalului extrem din Norvegia. Pentru el muzica Black si Death Metal era foarte importanta si esentiala in acelasi moment. "This is the blood which runs through my veins...this is me, this is my destiny... no options-total dedication".
Odata cu trecerea anilor structura imaginii black metal se intareste, formatia Mayhem adopta corpsepaint-ul (pictura pe corp), astazi un lucru foarte important in imaginea unei trupe ce apartine stilului black metal. In 1988 Per Yngve Ohlin, alias "Dead" intra in Mayhem ca vocal dar devine inspiratie pentru trupa dupa ce in 1991 si-a zburat creierii. Dupa moartea sa, scena black metal din Oslo devine o retea pentru toti fanii care au inceput sa formeze noi trupe iar apoi au inceput sa se sustina unul pe altul, lucru care adeveresc vorbele lui Abaddon de la Venom: "It's the power of a fan base that will always keep in there".
Incet au inceput sa apara mai multi fani ai acestui gen de muzica, in special tineri care interactionau cu cei din Mayhem, in special cu Aarseth. S-au creat legaturi si prietenii intre cei care traiau in orasele mici din imprejurimi sau chiar in locuri mai izolate, ideile comune, ura si atitudinea i-au stimulat in acest fapt de a se mentine uniti.
Scena extrema s-a dezvoltat si in Bergen, unde a luat nastere Burzum sau Immortal, in Telemark Emperor si iarasi in Oslo unde o noua trupa apare sub numele de Darkthrone.
Immortal, Emperor si Darkthrone aveau bazele in genul Death Metal, dar dupa aparitia primului album black metal norvegian "Deathcrush" de la Mayhem, toate cele trei trupe s-au reorientat catre scena Black Metal. Toata scena Black Metal este bazata pe ideile lui Euronymous care si-a urmat mereu instinctele spre adevaratul Black Metal.
Cu toate acestea unele trupe mai tinere, ca si Ulver au renuntat la atmosfera traditionala a black metalului, ei fiind influentati de folclorul norvegian care era compus din basme cu troli, vrajitoare si paduri prevestitoare de rau.
Cenzura violentei si a macabrului posibil sa fi fost piesa de influenta pentru scena Black Metal care era flamanda dupa asa ceva, iar tinerii vedeau prin aceasta o eliberare de la cenzura.
Distanta culturala fata de Europa poate fi si acesta un criteriu prin care Black Metalul fost purtat catre caracteristici logice, sau poate ilogice.
La inceput, Venom nu posibil sa nu le fi pasat prea mult de imaginea lor, dar foarte multi tineri norvegieni probabil nu erau in stare sa inteleaga acest fapt.
Un aspect foarte ciudat al mentalitatii Black Metal era tendinta de a suferim erau doritori de a simti acest sentiment inainte ca sa isi intalneasca stapanul in Iad.
Intr-un interviu oferit in in februarie 1993 revistei Rock Furore, Varg Vikernes vorbea despre arestarea sa fiind suspect de incendierea unei biserici. El a fost intrebat daca acesta lume nu era destul de infernala pentru el, Vikiners a raspuns: "It's much too nice here. It's not hell at all. In this country prisoners get a bed, toilet, and shower. It's completely ridiculous. I asked the police to throw me in a real dungeon, and also encouraged them to use violence".
In concluzie nu exista niciun raspuns satisfacator de ce Black Metalul a ajuns la un nivel epidemic si extrem in Norvegia, singurul raspuns sigur este ca efectul sau asupra societatii a creat o cultura originala cu principii ce s-au dezvoltat in timp cu toate ca trecutul este destul de tulburat fara a avea multe puncte pozitive. Astazi, Black Metalul este o subcultura reprezentativa pentru Norvegia.
Bibliografie:
www.metal-archives.com
Lords of Chaos, The Bloody Rise of Satanic Metal Underground, 1998
