Generaţia Web 2.0

“A perceived ongoing transition of the World Wide Web from a collection of websites to a full-fledged computing platform serving web applications to end users.” - 2020systems.com

“A trend  in web design and development – a perceived second generation of web based communities and hosted services.” - CPSEO.com

“There is no simple definition for Web 2.0. Broadly put, it is a paradigm shift way in the way the Internet is used. Web 2.0 involves a more open approach to the Internet.” – InetAsia.com

“ A mix of technology and business process that facilitates conversational marketing.” – BottlePR.co.uk

“A term describing the supposed second generation of web applications that encompass “community “sites. Examples include wikis, social networking sites, blogs etc.” – Digital.co.uk

Definiţii ca şi acestea găsim cu duiumul pe Internet, părerile sunt împărţite, acest termen neavând o definitie exactă, fiecare vede termenul de Web 2.0 în moduri diferite.

La începutul anilor `90 volumul de informaţii pe Web a luat proporţii impresionante, s-au creat grupuri de utilizatori şi cooperări pe diferite domenii.

Mai târziu ajungem şi la perioada în care s-au diversificat serviciile oferite. Au aparut milioane de pagini de unde oamenii işi luau informaţia.

Din punctul meu de vedere, Web 2.0 este o evoluţie a ceea ce însemna Web 1.0, o simplificare şi totodata o dezvoltare a platformei prin adăugarea de „ramificaţii” şi „intersecţii”, creând o reţea mult mai complexa. Web 2.0 poate fi considerat chiar şi un „tuning” al lui web 1.0, pentru că de la web 1.0 pana la web 2.0 exista o tranziţie spre evoluţie, ajungând la un Internet la îndemana oricui, formând un fenomen cultural dar si de marketing cu ajutorul acestei noi tehnologii.

Legat de apogeul lui Web 2.0, pot să spun ca l-am prins în plină ascensiune, începând cu anul 2005, când am beneficiat de prima conecţiune la Internet. La început viteza de transfer era de 64 kbps, rar urca peste, iar asta se întampla atunci când trăgeam ceva de pe legendarul DC ++ dacă gaseam pe reţea ceea ce vroiam, dacă nu, nici nu pornea sau venea cu viteze de 5 kbps sau chiar sub. Mă bucuram atunci când stăteam două, trei zile că să trag ceea ce vroiam, un film, o discografie a unei trupe sau chiar un joc.

Puţin mai târziu viteza a crescut la 512 kbps, dar tot pe modem, mai cădea, dar oricum, era mai bine faţa de precendenta, începeam să trec încet pe eMule şi Limewire, totuşi mai foloseam şi DC++, dar incet incet ii scădea importanţa. Între timp am auzit din stânga –dreapta de hi5, nu ştiam ce e, apoi am aflat că era un anume site de socializare unde iti faceai cont şi puteai sa interactionezi cu alte persoane. Am fost activ pe acest site o vreme, până când am dat de Myspace, alt site de socializare, chiar şi promovare. Aici stăteau lucrurile altfel, era mult mai complex, mult mai flexibil, mai compatibil ca şi performanţe, nu distorsiona pozele ca şi Hi5-ul, mai puteai să ii modifici layout-ul să arate ca un site.

Bineinţeles că odată cu descoperirea acestor siteuri de socializare şi a altor site-uri de ştiri şi informaţii am dat şi de forumuri (una din micile mele obsesii de o vreme incoace), am început să am contact şi cu siteurile de sharing şi upload poze (photobucket.com tinypic.com imageshack.us) pentru că aveam nevoie de URL-uri pentru a posta pozele pe diferite platforme.

Întorcandu-mă la partea cu download-ul (acţiune pe care toţi utilizatorii de Internet o folosesc), fiind şi una dintre cele mai importante acţiuni pe care le ofera Internetul din ziua de azi, pot să spun că în perioada când a început îmbunatatirea şi dezvoltarea reţerelor de internet am auzit şi de o altă alternativă pentru download, torentele. Era ceva nou şi interesant pentru mine. Cred că mi-a luat o noapte întreagă să imi dau seama cum functionează. Acum pot să spun „God bless torrents!”. Odată cu această descoperire am legat un contact şi cu alte tipuri de siteuri şi aplicaţii, care se folosesc diferit şi mult mai simplu faţa de ce foloseam pâna atunci pentru download.

Pe de altă parte, pe alte ramuri decăt cele expuse până acum se află blogurile şi enciclopediile. Amândouă m-au ajutat până acum ca sa-mi deschid orizonturile cunoaşterii, enciclopediile pentru cultura generală şi temele pentru şcoală, blogurile pentru aproapce orice, fiind asemănătoare unor site-uri, dar in special pentru vederea unor puncte de vedere diferite, ceea ce era expus acolo fiind mai subiectiv.

Mai nou prefer siteurile videosharing pentru aflarea unor informaţii detailate, prin acest lucru ma refer la tutorialele video care sunt excelente pentru a intra în detalilul unui aspect. Dar nu numai pentru asta, orice videoclip al unei formatii, orice imagine memorială sau penibilă care iţi stârneşte zambetul pe buze, chiar şi stiri pot fi gasite pe un site de videosharing. Ca şi aspect al valului Web 2.0, un anumit site iţi oferă posibilitatea de a include pe o alta pagină orice videoclip pentru a-l face cunoscut. Iar pentru găsirea uşoara a videourilor, chiar şi direct de pe motorul de cautare folosim „tagging” la fel ca şi in cazul pozelor, a ştirilor sau a informaţiei.

Ca şi ultim aspect al acestui val Web 2.0 propun Facebook-ul, nu doar pentru că la momentul de faţă este cea mai revoluţionară formă de socializare, ci şi pentru că îl folosesc de aproximativ un an şi imi place pentru că îmbină unele lucruri din cele prezentate mai sus într-unul singur, fiind un excelent instrument de legatură între oameni sau chiar institutii. Pot să-l etichetez drept cel mai clar aspect al valului Web 2.0.

Până astazi am observat ca evoluţia se poate observa cu fiecare îmbunătăţire a aplicaţiilor deja existente, cu fiecare idee nou aparută în ceea ce priveşte „Planeta Internet”, ba chiar şi cu fiecare nou utilizator al Internetului care işi aduce contribuţia la extinderea şi dezvoltarea acestei „Planete”.

Lista de mai sus nu este deloc exhaustiva, ea doar enumeră cele mai cunoscute tipuri de platforme Web 2.0 cu care am avut contact direct.

Ca şi concluzie, web 2.0 nu este o anume zona a internetului, ci un proces sau un conţinut generat de utilizatori care ajută Internetul să capete o înteligenţă colectivă.