Reprezentarea mediatică din ziua de azi pentru mine nu înseamnă nimic mai mult decât o hiperbolizare a faptelor, o transformare a realitaţii, ba chiar o construire de interpretări a realitaţilor, Indiferent că vorbim despre reprezentarea mediatică a unui aspect al realitaţii, a unui eveniment sau a unei personae publice, presa tinde să modeleze opinia publică, ba chiar să prezinte anumite subiecte frecvent si proeminent, prin urmare, o mare parte a publicului ajunge sa perceapa anumite subiecte ca fiind mai importante decat altele.
Am ales sa vorbesc despre reprezentarea media a discriminarii impotriva consumatorilor de droguri pentru ca mi se pare unul dintre subiectele cele mai des stereotipizate si fabulate de catre mass-media. În acest context mass-media are puterea de a modela opinia publică cu mare success pentru că masele de oameni nu sunt îndeajuns informate. Acest lucru din partea jurnalistilor poate duce la discriminarea dintre persoanele normale a utilizatorilor de droguri. În prezentarea utilizatorilor de droguri, mass-media tind să reîntărească stereotipuri existente referitoare la utilizatorii de droguri.
Un stereotip asociat utilizatorilor de droguri este lipsa diferenţelor în comportament între utilizatorii de droguri sau abordarea de tipul „toţi sunt la fel”. De cele mai multe ori, dacă mediile de informare în masă identifică un nou tip de comportament al unui utilizator de droguri, presupun că toţi utilizatorii acţionează în acelaşi mod. Presupoziţia este că toţi sunt „răi” în acelaşi mod. De exemplu, chiar dacă li s-ar demonstra, dincolo de orice îndoială, că majoritatea consumatorilor nu fac trafic, mass-media vor considera că nu este decât o chestiune de timp până când aceştia vor începe să facă trafic, mai devreme sau mai târziu. Un alt stereotip este că toţi utilizatorii sunt la fel şi că nimic bun nu poate veni de la aceştia. În susţinerea acestui stereotip este subliniată partea din afara legii a comportamentului lor. În consecinţă, toţi utilizatorii de droguri sunt văzuţi ca fiind problema Poliţiei.
Utilizatorii de droguri sunt priviţi ca partea cea mai de jos a societăţii, ca neavând nici un fel de inteligenţă şi nici simţ al iniţiativei. Acest stereotip apare deoarece, ţinând cont că utilizatorii de droguri sunt implicaţi în activităţi etichetate de către societate si mass-media ca ilegale sau ilegitime, membrii societăţii nu sunt dispuşi să îi vadă pe aceştia la fel ca „pe membrii de frunte ai societăţii române, care se supun legilor”. Încă un stereotip ar fi acela că utilizatorii de droguri sunt mult mai predispuşi la probleme psihiatrice. În mod sigur, unii sunt în această situaţie; totuşi, ca raport din populaţie, incidenţa acestora este mult mai mică decât în populaţia generală, tocmai pentru că ei au o modalitate „nelegitimă” de a rezolva aceste probleme. Credinţa că sunt leneşi, fără dorinţă de a munci şi că nu te poţi baza pe ei este un alt stereotip. Se poate ca unii utilizatori să fie într-adevăr aşa. Majoritatea sunt însă foarte energici şi vor aceleaşi lucruri ca şi marea parte a societăţii. Există, de asemenea, şi sentimentul că utilizatorii de droguri se opun programelor care li se adresează. De fapt, aceştia nu se opun programelor în general, ci numai acelora care au ca scop să le controleze comportamentul, oferindu-le în schimb alternative nerealiste. Pe scurt, ei se opun programelor care le controlează comportamentul, fără a le da nimic în schimb.
Evenimentele care se leagă de utilizatorii de droguri nu capătă valoare de ştire decât dacă intră în conflict cu cultura „de clasă” a reporterului – mai ales când evenimentul în sine este considerat o ameninţare la reprezentarea dominantă. Împărţirea în „grupul nostru” şi „ceilalţi” este exploatată de către jurnalişti pentru a obţine o identificare pozitivă cu grupul majoritar, precum şi pentru asigurarea audienţei (este mai probabil ca cititorul să selecteze ştiri care se încadrează în sistemul lui de valori, confirmându-i-l, şi să respingă ştiri care pun la îndoială acest sistem). Pentru a induce categorii şi a utiliza stereotipuri, media identifică şi etichetează aceste grupuri minoritare, şi se orientează pe prezentarea prejudiciilor explicite şi implicite aduse de respectivele grupuri.
Credibilitatea şi autenticitatea ştirilor se bazează pe utilizarea faptelor. În prezentarea ştirilor despre consumatorii de droguri, faptele care le justifică atitudinile sau acţiunile, precum şi cele necesare pentru a înţelege sau justifica faptele din perspective. Principalele stereotipuri identificate au fost descrise la începutul acestui material utilizatorilor de droguri sunt adesea fie menţionate foarte succint, fie pur şi simplu ignorate, în timp ce fapte periferice sunt prezentate ca fiind centrale.
Jurnaliştii îşi iau libertatea să explice informaţia importantă oferită de poliţie (agresorul poate să fie şi un tâlhar profesionist), iar faţă de aggressor sunt folosite două cuvinte „încărcate cu semnificaţie negativă”: tâlhar şi drogat. Astfel, se reiterează unul dintre stereotipurile dominante faţă de utilizatorii de droguri (toţi sunt în afara legii, iar soluţia este poliţia).
Jurnaliştii întăresc – în concluzia ştirilor – imaginea pe care majoritatea o are faţă de utilizatorii de droguri (sunt „tâlhari”), prin includerea în mod explicit în portretul-robot al agresorului faptul că este utilizator de droguri. Astfel, se face trecerea de la portretul-robot, ca set de caracteristici exterioare, descriptive, la portretul-robot al utilizatorului de droguri, ce poate fi identificat după un set de caracteristici intrinseci (urme de drog în sânge).
În analizarea ştirii, este semnificativ faptul că este prezentată numai o sursă de informaţii:poliţia. Nu sunt prezentate perspective medicale, sociale sau ale organizaţiilor care lucrează cu utilizatorii de droguri. Astfel, utilizatorii sunt plasaţi în poziţia unui „obiect” care nu poate vorbi pentru el, pentru care alţii vor lua decizii şi care rămâne, pe parcursul întregului eveniment, complet depersonalizat.
Din toate aceste lucruri concluziile se pot trage foarte simplu. Mass-media este o forţă care poate să schimbe pareri, idei, metalitati etc. foarte uşor printre masele de oameni, avand puterea de a manipula si de a “implanta” prejudecati si etichetari in capul fiecarui cetaţean slab informat. Indiferent ca o fac intenţionat din dorinţa de a vinde bine ştirea sau pur si simplu involuntar, mass-media a fost si va ramane una dintre cele mai puternice “arme” de informare greşita şi oarecum forţata asupra publicului de masă.
